Moment istoric! Falcon Heavy, cea mai puternică rachetă din lume, a fost lansată cu succes



SpaceX a lansat marţi cu succes cea mai puternică rachetă din lume. Corpul principal al rachetei se află pe o traiectorie către Marte, în timp ce propulsoarele au aterizat, în siguranţă, pe Pământ. ''Pentru mine este incredibil,'' a declarat Elon Musk.


Una dintre premiere se referă la trimiterea în spaţiu, de către o companie privată, a unei rachete atât de mare. La bordul navei a fost amplasată maşina roşie Tesla Roadser, în interiorul căreia se afla un manechin într-un costum de astronaut realizat de SpaceX. Membrii companiei se aşteaptau ca maşina să orbiteze în jurul Soarelui timp de milioane de ani. ''Este amuzant şi prostesc, dar aceste aspecte sunt importante,'' a declarat Musk. Plasarea autovehiculului pe orbtă a eşuat, însă, iar Musk a admis că maşina a fost eliberată mai devreme deoarece unul dintre propulsoarele lui Falcon Heavy a fost aprins pentru o perioadă prea lungă. În ciuda eşecului de a amplasa maşina pe orbită, Musk a declarat că misiunea ''amuzantă şi prostească'' a fost un succes deoarece ''va entuziasma oamenii din întreaga lume''. Parţial principalul scop al lui Musk a fost atins în urma lansării rachetei.



În urma acestei reuşite, Musk a declarat că va încerca să construiască rachete şi mai mari pentru transportarea oamenilor pe Marte. Noua generaţie de acest tip fiind denumită B.F.R şi ar putea fi lansată în anul 2020. CEO-ul SpaceX a mai declarat că speră ca acest succes să impulsioneze şi alte companii private să îşi ducă până la capăt planurile ambiţioase. ''Avem nevoie de o nouă cursă,'' a declarat el.

Propulsată de 27 de motoare, racheta Heavy este capabilă să trimită sateliţi gigant pe orbită, pe Lună sau chiar pe Marte, notează Mail Online / descopera.ro

NASA: Saturn şi Jupiter conţin toate condiţiile pentru dezvoltarea vieţii.


Anunţ important al NASA: Saturn şi Jupiter conţin toate condiţiile pentru dezvoltarea vieţii. Sonda Cassini a descoperit hidrogen pe Enceladus. S-a detectat abur şi pe Europa

Cercetătorii din cadrul NASA au declarat joi, în cadrul unei conferinţe de presă, că a fost descoperit hidrogen pe luna lui Saturn, Enceladus, ceea ce înseamnă că ar putea exista viaţă extraterestră.

Pe de altă parte, telescopul spaţial Hubble a oferit informaţii importante despre jeturile de aburi ce ajung şi până la 100 de kilometri deasupra suprafeţei lui Europa, unul dintre sateliţii lui Jupiter. Fenomenul observat în 2014 de către telescop a putut fi observat din nou în 2016, ceea ce furnizează dovezi ale fenomenului interminabil din aceeaşi zonă a Europei.

Cercetătorii NASA susţin că sonda Cassini a înregistrat urme de hidrogen din găurile hidrotermale ale lunii lui Saturn, Enceladus. În cadrul lucrării, cercetătorii susţin că o energie chimică care alimentează viaţa ar putea exista pe satelitul lui Saturn.

,,Suntem tot mai aproape de descoperirea unui loc care conţine toate ingredientele pentru susţinerea vieţii,'' a declarat Thomas Zurbuchen, din cadrul NASA.

,,Rezultatele demonstrează relaţia dintre misiunile NASA ce ajută la obţinerea celor mai importante răspunsuri,'' a adăugat el.
În cadrul studiului, cercetătorii din cadrul misiunii Cassini susţin că informaţiile sugerează prezenţa hidrogenului gazos, care poate alimenta viaţa, acesta se află în mare parte sub stratul îngheţat al astrului, însă iese la suprafaţă prin activitatea hidrotermală de pe podeaua marină.

Prezenţa hidrogenului în oceanele lunilor ar putea susţine viaţa microbiană, deoarece hidrogenul combinat cu dioxid de carbon ar putea furniza energie. Reacţia chimică numită ,,metanogeneză'' stă la baza vieţii de pe Terra.

Viaţa, precum cea de pe Pământ, are nevoie pentru supravieţuire de trei ingrediente de bază: apă lichidă, o sursă de energie pe care să o metabolizeze şi ingrediente chimice, precum carbonul, hidrogenul, nitrogenul, oxigenul, fosforul şi sulful.



Cassini a dezvăluit că Enceladus, un astru mic îngheţat, deţine aproape toate ingredientele pentru a putea susţine viaţa.

,,Faptul că avem o confirmare a existenţei energiei chimice necesară vieţii în interiorul oceanului de pe o lună mică a lui Saturn reprezintă o reuşită incredibilă în cadrul cercetărilor noastre privind lumile locuibile din afara planetei noastre,'' afirmă Linda Spilker, cercetător din cadrul proiectului Cassini.

Sonda Cassini a detectat hidrogenul în jeturile de gaz şi materiale îngheţate ce erau propulsate către suprafaţa lui Enceladus, în timpul ultimei activităţi hidrotermale din 28 octombrie 2015.

În cadrul studiului, sunt detaliate şi descoperirile realizate de telescopul spaţial Hubble, în timpul observaţiilor realizate asupra satelitului Europa. Precum pe Enceladus, cercetătorii s-au aşteptat ca şi aici să descopere jeturi de aburi care sunt împinşi către suprafaţa astrului.

Noile imagini prezintă modul în care jetul de aburi ajunge până la 100 de kilometri deasupra suprafeţei Europei, fiind cu 50 de kilometri mai puternice decât cele observate în 2014.

,,Jeturile de aburi de pe Enceladus sunt asociate unei regiuni mai calde a astrului, după ce Hubble a înregistrat noul fenemon de pe Europa, am analizat locaţia de pe harta termală Galileo. Am descoperit că jeturile de aburi de pe Europa se află în apropierea acestei anomali termale,'' afirmă Wiliam Sparks, principalul cercetător al misiunilor Hubble.

Dacă între jeturile de aburi şi punctele calzi ale planetei există o legătură, apa de sub suprafaţa astrului ar putea fi cea care încălzeşte suprafaţa din jurul său. O altă ipoteză sugerează că apa emisă la suprafaţă prin jeturi ar putea ajunge pe suprafaţa Europei, schimbându-i structura. Fapt ce ar permite reţinerea pe termen lung a căldurii în zonele apropiate jeturilor de aburi.

În viitor, NASA va continua să utilizeze telescopul Hubble pentru a monitoriza activitatea hidrotermală a Europei. Ambele descoperiri reprezintă bazele viitoarei misiuni Europa Clipper a NASA, ce va avea loc începând cu anul 2020.

În timpul observaţiilor anterioare, telescopul Hubble a detectat molecule de apă, hidrogen şi oxigen în nebuloasa Helix. De asemenea, moleculele de apă au fost descoperite în stele vechi de peste 20 de milioane de ani, precum Beta Pictoris.

Pe Pământ, apa este extrem de abundentă, aproximativ 71% din suprafaţa Terrei fiind acoperită de apă. Însă mai puţin de 3% din această cantitate este apă potabilă. Pământul nu este singura planetă din sistemul nostru solar care deţine oceane. Apa de pe alte planete se regăseşte în diverse forme, îngheţată, vaporizată, iar aceste oceane oferă cercetătorilor informaţii preţioase despre viaţa extraterestră.



Sursa: descopera.ro / NASA

NASA a anuntat descoperirea a sapte noi exoplanete asemanatoare cu planeta noastra




NASA anunţă descoperirea deceniului: s-au găsit 7 planete de mărimea Pământului care orbitează aceeaşi stea într-o zonă locuibilă.

Sistemul solar a fost denumit Trappist-1 si se afla la o distanta de 40 de ani-lumina.

Anuntul a fost facut de cercetatorii de la NASA, miercuri seara, prin intermediul unei conferinte de presa difuzata pe site-ul oficial al Agentiei spatiale americane, relateaza News.ro.

Descoperirea reprezinta un nou record in domeniul cercetarii spatiale, deoarece este pentru prima data cand a fost identificat un sistem solar in care toate cele sapte planete ale sale au dimensiuni similare cu Terra.



Cercetătorii de la NASA au precizat ca trei dintre aceste exoplanete se afla in zona locuibila din jurul stelei lor, in care poate exista apa in stare lichida si astfel este posibil sa existe si forme de viata.

Cele sapte exoplanete orbiteaza in jurul stelei Trappist-1, o stea rece cu densitate scazuta, aflata la o distanta de 40 de ani-lumina, in constelatia Varsatorului. Diametrul stelei reprezinta doar 8% din cel al Soarelui. Din acest motiv, planetele din jurul ei, de dimensiunea Terrei, par foarte mari atunci cand trec prin fata stelei.



Savantii spera sa scaneze in viitorul apropiat atmosferele celor sapte exoplanete, pentru a descoperi eventuale "amprente" ale vietii, precizeaza Reuters.

Studiata cu telescoapele de pe Pamant, miscarea acestor planete blocheaza cu regularitate lumina emisa de steaua lor. Cercetatorii reusesc astfel sa determine dimensiunile si structurile planetelor, prin analiza acelor scaderi de intensitate luminoasa.
Pe trei din cele sapte planete ar putea exista apa

Trappist-1 este o stea foarte mica si rece, de aceea zona ei locuibila este foarte apropiata de stea. Trei dintre cele sapte planete ale sale se afla in zona in care este posibila prezenta apei in stare lichida, potrivit Reuters. Chiar daca cele sapte exoplanete nu intretin viata in prezent, sistemul stelar din care fac parte ar putea evolua in viitor.

Steaua Trappist-1 are o varsta de cel putin 500 de milioane de ani, insa speranta ei de viata este de 10 trilioane de ani. Prin comparatie, Soarele nostru a ajuns deja la jumatatea sperantei sale de viata, care a fost estimata la 10 miliarde de ani.

Sursa: NASA / descopera.ro

John Hagelin - Despre timp, percepție, conștiință, unificare, diversitate (Interviu)


Dr. John Hagelin este fizician, specializat în cuantică, de trei ori candidat la preșidenția SUA (1992, 1996 și 2000) din partea Natural Law Party și, în același timp, director al mișcării Meditația Transcedentală.
Hagelin a fost unul dintre cercetătorii Organizației Europene pentru Cercetări Nucleare (CERN) și ai Centrului Acceleratorului Liniar Stanford (SLAC) iar, actualmente, este profesor de fizică și director al Institutului de Știință, Tehnologie și Politici Publice, la Universitatea Maharishi.
Contribuțiile sale științifice în domeniul unificării forțelor slabe și a celor electromagnetice, în teoria marii unificări, super simetrie și cosmologie sunt printre cele mai citate în domeniu și poate fi considerat ca fiind unul dintre cei ce au împlinit visul lui Einstein, descoperind formularea matematică a teoriei unificate a câmpurilor, pe baza supercorzilor.



Sursa: http://viatamergeinaintepenet.blogspot.ro/

NASA a anuntat existenta apei pe Europa, satelitul lui Jupiter



Europa, satelitul lui Jupiter, găzduieşte un ocean sub stratul de gheaţă, iar vapori de apă erup la suprafaţă, a anunţat de la NASA astronomul Wiliam Sparks, în cadrul unei teleconferinţe de presă. Acest lucru înseamnă că acolo ar putea exista viaţă extraterestră. Descoperirea a fost făcută în 2013, dar astronomilor le-au luat trei ani pentru a o confirma şi face cecetări.
William Sparks a afirmat că Europa este al doilea cel mai apropiat satelit al lui Jupiter, care orbitează planeta o dată la trei zile. ,,Am obţinut 10 imagini cu Europa în timp ce orbita prin faţa lui Jupiter" a declarat Sparks.

Observaţiile, făcute cu ajutorul telescopului Hubble, au dezvăluit descoperirea unor vapori la suprafaţă care ar putea dovedi existenţa unui ocean sub stratul de gheaţă.

Brithney Schmidt, profesor în cadrul School of Earth and Atmospheric Science din cadrul Institutului de Tehnologie din Atlanta, a declarat că satelitul Europa a fost măsurat, dimensiunea sa fiind asemănătoare cu cea a Lunii noastre. În unele zone, gheaţa este crăpată, majoritatea planetei fiind acoperită de culmi. ,,Va fi foarte dificil să penetrăm gheaţa pentru a ajunge la apă,'' a declarat aceasta. Aburul i-ar putea ajuta pe cercetători să analizeze compoziţia de sub stratul de gheaţă, fără a fi nevoiţi să-l perforeze.

Jennifer Wiserman, cercetătorul din cadrul proiectului Hubble de la NASA Goddard Space Flight Center din Maryland, afirmă că Hubble a fost singurul care a reuşit să cerceteze Jupiter şi Europa la acest nivel. Cu ajutorul razelor UV, au fost descoperiţi vaporii de apă pe suprafaţa Europei. ,,Suntem entuziasmaţi la gândul că vom utiliza telescopul spaţial James Webb ce se va lansa în 2018. Acesta va studia mult mai detaliat aburii degajaţi de satelitul Europa. Suntem extrem de interesaţi de planete cu caracteristicile asemănătoare cu cele ale Terrei''. Deşi descoperirea vaporilor a fost realizată în 2013, unul dintre cercetători a declarat: ,,A fost nevoie de multă munca pentru a procesa imaginile. După toată munca am reuşit să obţinem rezultate. Nu este ca şi cum ai realiza o poză, iţi trebuie multă pregătire''.



''Cantitatea de material ce ar fi produs vapori la nivelul pe care l-am văzut ar putea fi de ordinul milioanelor de kilograme,'' a declarat William Sparks. Fiecare instrument de pe sondă analizează aburul de pe suprafaţa satelitului Europa. Există o mulţime de ipoteze ce pot explica prezenţa apei pe Europa.

Printre instrumentele pe care cercetătorii le-au utilizat pentru analizarea Europei se numără razele ultraviolete, instrumente termosensibile şi instrumente compoziţionale precum Cassini, ce poate zbura prin ceaţă şi poate analiza compoziţia aburului. Cercetătorii au afirmat că încă nu sunt siguri dacă aburul provine din evaporarea apei de sub stratul îngheţat al Lunii lui Jupiter.

Vaporii nu sunt neapăraţi aşezaţi în zona polilor, aceştia au apărut şi dispărut, mult mai des au fost prezenţi în zona Ecuatorului. ,,Credem că vaporul este realizat din hidrogen şi oxigen, dar mai multe cercetări ne vor dezvălui dacă este vorba de vapori de apă sau nu,'' a declarat unul dintre cercetători.

Cercetătorii trebuie să investigheze în continuarea existenţa vaporilor pentru a fi siguri că substanţele din care sunt alcătuiţi pot susţine viaţă extraterestră.

Descoperirea a fost realizată prin intermediul imaginilor înregistrate de telescopul spaţial Hubble.

În cadrul teleconferinţei au participat Paul Hertz, director al Diviziei de Astrofizică din cadrul sediului NASA din Washington, Wiliam Sparks, astronom din cadrul Institutului de Ştiinţă din Baltimore, Brithney Schmidt, profesor în cadrul School of Earth and Atmospheric Science din cadrul Institutului de Tehnologie din Atlanta, şi Jennifer Wiserman, cercetătorul din cadrul proiectului Hubble de la NASA Goddard Space Flight Center din Maryland.

Astrobiologii au afirmat cu mult timp înainte că Europa ar putea susţine viaţă extraterestră. În cadrul poveştii din 2001 ,,A space Odyssey'', Arthur C. Clarke afirma că Europa este satelitul lui Jupiter cu un diametru de 3.100 de kilometri ce ar putea avea un ocean lichid sub suprafaţa sa îngheţată. De asemenea, astrononii consideră că oceanul subteran se află în legătură cu mantaua stâncoasă, iar prin contactul acestora s-ar putea produce o reacţie chimică prin care se poate crea viaţă.

Cel mai interesant aspect este dat de faptul că cercetătorii care controlează sonda Juno nu vor să o lase să se prăbuşească pe satelit după încheierea misiunii, precum s-a întâmplat în alte cazuri, deoarece nu doresc să contamineze luna lui Jupiter.



Sursa: descopera.ro